Uneori, medicii trebuie să consulte pacienți care sunt complet muți și să înțeleagă gândirea lor. Aceștia din urmă stau lipsiți de mișcare, holbându-se la camera din jurul lor. Dacă le este ridicat brațul, acesta rămâne în acea poziție. La prelevarea de probe, aceștia nici nu tresar.
Întrebarea care apare este legată de ce se petrece oare în mintea acestora. Ce este în neregulă cu ei? Ar răspunde la alți stimuli? Prezintă oare leziuni ale creierului? Și poate cea mai dificilă dintre întrebări, cum putem afla ce se petrece, dacă ei nu știu?
Jonathan Rogers este un psihiatru și cercetător specializat în condiții rare precum catatonia, o formă severă de afecțiune mintală în care oamenii prezintă unele probleme legate de mișcare și de vorbire, indică Science Alert.
Această stare poate să dureze de la câteva ore, la câteva săptămâni, luni sau ani. Unii oameni prezintă episoade recurente. O întrebare este legată de lucrurile la care se pot gândi oamenii care suferă de această afecțiune sau dacă gândesc în acele momente.
Atunci când o persoană abia se poate mișca sau vorbi, se poate presupune că aceasta nu este nici conștientă. Cercetările din ultimii ani au arătat că nu este cazul de așa ceva aici, ba chiar din contră.
Oamenii care suferă de catatonie manifestă cel mai adesea o formă severă de anxietate, spunând că se simt compleșiți de sentimente diferite.
Așa că nu se pune problema ca aceștia să nu aibă gânduri în acele momente, ba chiar este posibil să aibă prea multe. Dar ce sunt aceste gânduri? Într-un studiu recent, Rogers și colegii acestuia au încercat să afle mai multe despre acest fenomen.
Analizând notițele a câteva sute de pacienți afectați de această condiție, cercetătorii au descoperit că unii au vorbit despre ceea ce s-a întâmplat în acele momente, fie imediat după, fie mai târziu. Mulți nici măcar nu erau conștienți sau nu-și aminteau ceea ce se petrecuse.
Alții au descris că au simțit un sentiment copleșitor de frică, pentru ca alții să simtă durerea cauzată de o perioadă prea mare de nemișcare. Ceea ce s-a descoperit și a fost destul de interesant a fost legat de cei care aveau o explicație oarecum rațională pentru catatonie. În notițele legate de un pacient, specialistul citește următoarele:
„Am dat peste el îngenunchiind pe podea, cu fruntea pe aceasta. A spus că a adoptat această poziție pentru a-și salva viața și cerea în continuu să fie consultat de un specialist. Vorbea încontinuu despre posibilitatea ca al său cap să se desprindă și să cadă”.
Dacă crezi cu tărie că se va întâmpla un astfel de eveniment și că riscul este unul iminent, nu mai pare o idee atât de proastă să stai cu capul lipit de podea. Pentru alții, apăreau unele halucinații, voci care le ofereau instrucțiuni pentru a face anumite acțiuni sau alte astfel de gânduri.
O teorie pentru catatonie este aceea că este similară cu un „leșin al morții”, fenomen observat la unele animale. Atunci când acestea se confruntă cu un prădător mult mai puternic, unele animale vor îngheța pentru ca inamicul să nu le observe.
Unul dintre pacienții implicați în studiu descria cum putea vedea un șarpe care putea vorbi. Nu se cunoaște dacă organismul ei a adoptat un mecanism primitiv de apărare contra unui prădător, dar există această posibilitate.
Catatonia este în continuare o afecțiune misterioasă, blocată la jumătatea drumului dintre neurologie și psihiatrie. Cel puțin, prin înțelegerea a ceea ce experimentează oamenii afectați, se poate oferi o mai mare încredere și empatie.
Minciuna nu-ți va lungi nasul, dar îți va consuma din resursele creierului
Cum controlează creierul vorbirea? Un nou studiu schimbă tot ce știam până acum